Să ne prefacem că UK e OK?
Azi vreau să scriu despre cum a fost în Cheltam, să vă povestesc cu îi să mergi la cumpărături cot la cot cu cei din UK, să vă explic cât de lipsiți de gust sunt majoritatea când vine vorba de îmbrăcăminte, cât de lipsiți de etică și cultură sunt tinerii de aici, dar în același timp cum le respect spiritul emancipat din toate punctele de vedere. Azi vreau să vă povestesc cît de infect este Mc Donalds-ul în această parte de Terra, cum 5 adolescenți au rupt plantele din restaurant și au început să se bată între ei fără că cineva din staf să îi oprească, vreau să vă spun că au apărut primele imagini cu prototipul pentru gPhone, cum UK nu e deloc cum e prezentat în filme (vai Doamne naiv am fost), cum stereotipul cultural Harry Potter e un emigrant în această țară ca și coreanul care m-a servit la Mc Donalds.
Dar nu sunt în stare să fac altceva decât să mă găndesc la Domnișoara T, poate din cauza asta UK este atât de gri, de rece și plin de personaje lipsite de cultură (aici statul îți dă totul mură în gură ca să fie sigur că nu greșești de ex. La trecerea de pieton scrie mare și colorat în ce direcție să te uiți plus că e marcată cu zerbra și 4 stâlpi înalți și colorați), mi dor de ea, de farmecul ei, creierul ei, gleznele ei, de cum se îmbracă, de cum i se mișcă gura…
Hai că mă duc la o plimbare cu Harry Potter și Plain White T’s ca să ne spunem of-ul…
December 22, 2007 9:57 pm
2 Comments
but…you know, no matter where we are, we’re always touching by underground wires. :)
Ohh … this is so cute:)Frumos spus/scris/trait!Felicitari!
Post a comment