Sunt autist!
Deși am ținut acest lucru secret multă vreme este timpul să o spun pe față: sunt autist!
Nu pot să duc o viață normală în societate decât până la un anumit punct, o dată trecut acel punct simt cum trebuie să rup orice relație, legătură cu cei din jurul meu și să mă ascund în sinele meu.
Nu pot să iubesc mai mult de câteva luni și am nevoie de cadouri și dovezi constate a iubirii, dacă ea nu e alimentată și demonstrată simt cum pleacă de la mine.
Nu pot să stau la un pahar de vorbă cu nimeni pentru că nu pot să relaționez cu persoana respectivă, mă cred diferit și sunt conștient că sunt diferit, am alte trăiri și alte preocupări față de cel din fața mea, iar dacă reușește să îmi capteze atenția o va pierde în următoare secundă pentru că nu are cum să vină cu ceva nou.
Am o fobie față de orașele mari pentru că sunt mai sexy, mai adorabile și mai provocatoare decât mine și nemernicele îmi fură iubitele și iubirea.
Mintea nu îmi funcționează decât atunci când fac ceva ieșit din rutina zilnică, iar și atunci mi-o cenzurez pentru că mie frică de faptul că nu e destul de emancipată și o să îi dezamăgesc pe cei din jur.
Am o anumită înclinație spre a mă văita constant și știu că am dreptul și dreptate când fac asta chiar dacă cei din jur sunt prea orbi ca să vadă asta sau nu știu cu ce ochi să se uite.
Pentru cei care iubesc și acceptă pe cei care suferă de autism vă las cu “Mozart and the Whale”.
April 14, 2008 11:10 pm
One Comment
ah, eu credeam ca esti oligofren. dar de fapt tu erai autist…
Post a comment