Ma ucizi!
Ieri am fost la Sic. Dupa ce am vizitat tot ce era de vizitat fiecare si-a gasit cate o ocupatie role, zmeu’, pozat vaci. Eu am luat sulul de hartie igienica, un creion de la Ikea si am inceput sa scriu timp de un metru de hartie igienica despre anxietate, moarte acelui ceva dintr-o persoana care il transforma intr-un divertisment social. A iesit un text chiar academic.
Fiecare fiinta umana are un talent, un ceva care o face sa se simta euforica in existenta ei. Partea nasoala apare cand contextul in care te afli te face sa pierzi contactul cu acel ceva iar tot ceea ce faci te ucide.
Sintomele cele mai frecvente la faptul ca ai luat-o pe unde nu trebuie sunt deobicei: depresia, anxietatea, relatii distruse, cosmaruri, oboseala, boala, dependeta de alcool, mancare sex, etc. Daca suferi de una din cele mentionate mai sus schimba traiectoria.
Nu iti ucide talentul intr-un context in care crezi ca poate duce undeva cand de fapt e un drum inchis. Daca ceea ce faci nu iti mai aduce nici o urma de excitatie spirituala, sentimentala gandeste-te ce iti place sa faci cu adevarat si ce legatura are ceea ce faci acuma cu acel ceva in care talentul tau ranjeste satisfacut.
April 27, 2009 7:26 pm
2 Comments
Impresionant, Interesant, Inteligent, Interpretabil…
Mai Liviu , da ce ai patit de te-ai apucat sa scrii asa profund :-?
Acum parca esti in ultima faza de cancer (Doamne feri !!) si ai vrea sa ne lasi ultimele sfaturi.
Oricum man ai scris bine ce ai scris , parca o sunat ca si scrisoarea aia a lui Tudor Chirila pentru generatia tanara , daca nu u-ai citit-o sa-mi zici , si tz-o tr prin mail.
ok , hi blessuit !!!
Post a comment